Don't speak...

Portret... autoportret... privesc in oglinda... un cap blond si niste ochi verzi ma privesc... da asta sunt eu. Trista?!... poate doar confuza!

Cine sunt? Sunt o fata... sunt iubita cuiva, prietena, fiica, nepoata. Sunt dorita de cineva, apreciata de altcineva, admirata sau invidiata...

Sunt tot ceea ce fac cu drag. Fiecare lucru in care pun un strop din mine. Sunt in fiecare lucru care iti aminteste de mine: mirosul de cafea, un zambet zapacit, o privire nedumerita, telefonul care suna prea de dimineata...

Sunt si buna si rea, si serioasa si nebunatica, asa cum ii sta bine unei femei...

Eu sunt aceste randuri... sunt toate acele cuvinte scrise, care trebuie citite in gand, deoarece doar acolo pot fi intelese.

candva, tarziu...

Te invit,

In mintea mea.

Nu stiu de sunt treaza

Sau visez.

Poate mi-e bine,

Sau, poate mi-e dor.

Stiu insa ca nimic

Din ce gandesc

Nu-mi voi aminti in viitor.

E liniste!

Si-mi place.

Sunt singura,

Doar eu, cu adevarat eu.

Stiu ca vreau sa scriu

Dar mi-e greu!

Lumina imi sperie ideile,

Si pagina alba

In intuneric nu se scrie,

Ramane singura.

Am aripi

Si pot zbura!

In locuri unde demult

Nu am mai fost.

Strazile mintii

Par mai reale

Si pot pasi

Fara teama.

De sus, un labirint

Cu rezolvari: mii.

Am nevoie de exercitiu

Sa prind curaj,

Sa aleg un drum!

Sa privesc in oglinda

Sa stiu cine sunt si cum

As putea face

Visul din scoica

Viata sa prinda.